Din pacate intreaga lume sta sa dea piept cu un nou colaps financiar, similar cu cel din 2008 (sau poate mai grav).

Totusi, avem soarta in propriile maini. Indiferent ce ne rezerva viitorul, cu suficienta dorinta de a iesi la suprafata, cu suficienta ambitie de a-ti depasi conditia – vei reusi sa te transformi din ZERO in EROU!

Majoritatea femeilor tinere din ziua de astazi (daca nu aproape toate) au auzit macar o poveste legata de videochat. Au deja propriile pareri despre aceasta activitate, cel mai probabil bazate pe povestile prietenelor lor, iar acele povesti sunt fie “fictiune” din dorinta de a ascunde anume aspecte ale jobului, fie exagerari menite in doua directii: fie pentru a o atrage pe colega in vreun studio pentru vreun bonus, fie menite pentru a o respinge (pe premisa ca “suntem deja multe si concurenta e mare, nu am nevoie de inca o oponenta in jobul meu“. Dar astea sunt doar nimicuri. Si nu v-am vorbit nimic despre propaganda pe care o fac studiourile ca sa atraga noi angajate

De la ZERO la (Z)EROU:

Absolut oricare din voi aveti sanse reale de a obtine venituri mari din jobul de model la videochat. Si ca sa intelegeti ca da, o sa facem un pic de training pentru videochat.

Jobul de model la videochat (indiferent de site-ul pe care vei lucra) presupune urmatoarea schema:

Ok, dupa cum poti remarca din poza de mai sus, treaba sta cam asa:

• te pregatesti pentru tura (machiaj, tinute, ruj, etc). Si tii minte ca nu trebuie sa fii nici vulgara (adica sutien si chiloti, e clar ca ceri sa fii fututa) dar nici maicuta cu batic (e clar ca esti antisociala). Trebuie sa identifici linia fina dintre vulgar si decent, ca sa te lasi dorita de catre clienti.
• intri online. Indiferent ca lucrezi pe LiveJasmin sau Chaturbate/MFC, intai vei intra in FREE CHAT – locul unde iti vei cunoaste clientii pe ziua respectiva, locul unde vei incepe sa “te vinzi”.
• Apoi, fie vei fi luata in privat de vreun client, fie iti vor da tips in freechat in schimbul vreunei actiuni din partea ta (functie de site-ul pe care alegi sa lucrezi). Acest “apoi” nu inseamna ca fix in urmatoarele 5 minute garantat o sa faci ceva… poate sa varieze de la cateva secunde/minute pana la o ora doua sau chiar mai mult.

Acum sincer, conteaza foarte mult sa fii ghidata corect ca sa faci banii aia multi despre care tot vorbeste lumea. Banii aia multi ii fac si fetele usuratice (care se folosesc de zeci de jucarii sexuale, de masini sexuale, hardcorisme) insa daca esti pe blogul ChatLive, sper ca vrei sa faci bani cu capul, asa ca nu voi atinge aceste subiecte.

Daca aterizezi prin vreun studio de cartier, vei fi invatata doar chestii sexuale si atat: baga 2 degete in pasarica, acum baga 3. Acum suge-ti degetele. Acum ia dildo-ul ala mare. Acum fa anal, etc. Vezi fata ca ala te vrea doggy, fa asa ca altfel iti da rating prost si nu mai faci bani. Si uite-asa se petrece ziua online a mii de modele din iasi care ajung sa fie frustrate ca fac videochat. Si nici bani nu fac

Insa daca-ti alegi un studio de videochat cu oameni capabili, ai toate sansele sa nu devii un model hardcore precum cel descris un pic mai sus.

Acum sa va explic de ce de la ZERO la EROU.

Sa presupunem ca visezi la un salariu de vreo 4000 de RON lunar (desi se poate mult mai mult). Impartind acest salariu la 2 perioade de plata, inseamna ca ai avea un target de vreo 2000 de lei pe perioada.

Ca sa faci 2000 de lei la perioada la pretul minim de 1.99$ pe minut, iti vor trebui aproximativ 30 de ore de chat privat. Tinand cont ca orice job cere 40 de ore pe saptamana (adica 80 ore la 2 saptamani) iar tie ti-ar trebui doar vreo 30 de ore de privat (din cele 80 in total) ca sa faci acei bani, nu pare deloc a fi irealizabil, nu crezi?

Acum partea frumoasa e ca, odata cu experienta pe care o vei acumula, vei castiga mai mult de atat, deoarece vom creste pretul pe minut, vei invata cum sa sucesti mintile barbatilor mai repede, etc.

Dar… toata treaba asta se face cu cap. Este foarte important sa-ti alegi o echipa capabila care sa te indrume corect in activitatea de model la videochat.

Crede-ma pe cuvant ca te duce capul si singura sa-ti bagi 2 degete in pasa, nu cred ca ai nevoie de o echipa a unui studio ca sa te invete treaba asta. Dar daca vrei sa faci bani cu cap si sa fii EROUL familiei tale sau propriul tau erou, alege echipa care te poate ghida sa castigi bani vanzand senzualitate si nu vanzand pornografie.

Da, n-am mai scris de foarte mult timp in blogul asta al nostru, dar totul se datoreaza faptului ca suntem extrem de ocupati.

Dar intrucat m-am trezit mult prea dimineata astazi (si implicit sunt foarte obosit) am gandit c-ar fi bine sa vad ce mai zice presa despre videochat si raman surprins sa aflu ca, desi au trecut aproape 15 ani  de cand se practica aceasta meserie in Romania, desi sunt mii de studiouri de videochat care exista in prezent in Romania, desi sunt zeci de mii de fete si baieti care fac videochat in Romania, videochatul inca este confundat cu prostitutia.

Si ma doare. Ma doare la fel de mult ca atunci cand vad prostimea ca n-a trecut testul de gramatica elementara si inca srie cu FI in loc de FII, etc etc.

Desi o sa-mi atrag (poate, nu stiu) polemici si palme peste obraz de la frustrati, hai sa disecam nitel.

PROSTITUȚÍE s. f. Act prin care o persoană consimte să întrețină, în mod obișnuit, raporturi sexuale cu un număr nedeterminat de parteneri pentru bani sau anumite avantaje. ◊ Casă de prostituție = bordel. Viață dusă de o prostituată. Fig. Înjosire, degradare.

Intrucat dex-ul nu are inca o definitie pentru videochat, o sa va dau ceva din urbandictionary.com:

CamGirl An internet model, usually a girl next door type, characterized by sporadic-to-frequent photograph updates via an automatic webcam. Generally speaking, the pictures tend to be solo tease or nude shots, with occasional pornography, and some girls do not even get naked. Thus, their audience is generally comprised more of voyeurs than people seeking hard-core pornography. As such, camgirls usually have a blog and at least a minimal website.

Ok. In primul si in primul rand trebuie sa intelegeti si sa acceptati ca fiecare om este absolut liber sa faca ce doreste el cu corpul lui. Daca o femeie sta doar misionar cand se arde cu sotul ei nu este cu absolut nimic mai speciala fata de cea care sta capra. Daca o femeie face sex anal cu barbatul ei asta nu inseamna ca e curva sau prostituata sau mai stiu eu ce, e alegerea ei si cu asta basta.

Exact la fel se intampla si in videochat, si in aproape 9 ani de cand activam in aceasta industrie am cam vazut de toate, insa nu am judecat pe nimeni. Daca eu personal imi permit luxul sa ma afisez in pula goala in fata cuiva asta nu ma poate caracteriza ca fiind un prea-libertin sau om fara scrupule sau curvar sau mai stiu eu ce. Mergeti si faceti nudism pe o plaja de nudisti so o sa invatati ce inseamna lipsa de prejudecati a oamenilor. Dar va rog, nu mergeti pe o plaja de nudisti cu pretextul ca sunteti in cautare de scoici doar ca sa vedeti si voi o pizda moca sau ceva de genul, ca aia nu se cheama ca invatati ceva, ci dimpotriva. Exista fete (sau baieti) care sunt atat de smechere in arta manipularii barbatilor incat ajung sa dea hainele jos de pe ele foarte rar. Dar asta e o calitate a acelora si rezultatele muncii lor, intrucat o fata care nu stie decat sa bea apa plata la terase si sa se plimbe prin Palas nu va avea niciodata cultura generala necesara ca sa sustina conversatii de ore intregi in privat, pe banii clientului. E clar ca n-are ce face altceva decat sa se dezbrace, nu? Si dezbracatul nu, nu e prostitutie. Ca si tu draga cititorule aveai astfel de curiozitati inca de cand erai mic si fie te uitai la baieti cand faceau pipilica, fie te uitai sub fustele fetelor cand se catarau in vreun copacel. Deci nu confunda erotismul si perversiunea cu prostitutia.

Dar revenind, hai sa comparam nitel cele doua: videochatul cu prostitutia:

• prostitutia implica neaparat contact sexual cu diferiti parteneri/partenere mai mult sau mai putin cunoscuti, mai mult sau mai putin protejat. In schimb videochatul implica miscari lascive, dans, vorbi dulci sau murdare (dirty talk), comunicare, compasiune, psihologie, relationare si DA “vanzarea iluziei de iubire”. Insa poate ajunge si la masturbare sau simularea unor acte sexuale, insa e functie de priceperea modelului in ceea ce priveste celelalte calitati. DA, clientul plateste, si isi va dori continuu sa te vada goala, intrucat il exciti. Insa tu ca model vinzi iluzii, oferi entertainment. Depinde de tine “cat te tine” pana ajungi sa fii goala. Oare voi (barbatii) nu va imaginati zeci de pozitii sexuale si partide si blowjob-uri si ce mai vreti voi cu animatoarele din cluburi si discoteci? Doar si alea sunt platite sa va ofere entertainment, imbracate foarte sumar in doar chilotei si sutien. Sunt si alea niste simple prostituate?
• atat prostitutia cat si videochatul sunt platite (mai mult sau mai putin). In ambele cazuri ti se cere sa faci anumite lucruri, iar tu (ca om) decizi daca le faci sau nu. Problema este insa ca in cazul prostitutiei ai contact direct cu clientul si de multe ori s-ar putea sa pleci si cu vreo bataie daca nu executi ceea ce ti se cere, insa la videochat poti oricand sa ii zici omului ca nu faci asa ceva si sa inchizi respectuos privatul si cu asta basta, nimeni nu e ranit. In principiu videochatul este de departe mult mai sigur decat prostitutia.
• in prostitutie se duc in general persoane care nu beneficiaza de multa scoala (sau sunt prostiti de diversii “dealeri” si ajung sa fie prostituate fara sa stie ele treaba asta). Insa in videochat nu ai ce cauta daca nu ai o cultura generala, daca nu stapanesti macar mediu limba engleza, daca nu esti capabila sa intelegi ca trebuie sa vinzi entertainment. Deci da, videochatul mai degraba se aseamana cu clovnii de la circ decat cu prostituatele.
• prostitutia este totalmente ilegala in cel putin 85% din tari, pe cand videochatul este legal in peste 85% din ele.
• in prostitutie esti o femeie care vrea nu vrea intretine relatii sexuale in diversele ei forme cu de la 1 pana la 10 (sau mai multi) clienti in fiecare zi. Oricat de nimfomana ai fi tu, mai mult de 2-3 partide pe zi nu cred ca duci, ca sa nu vorbim de problemele introduse de igiena, de faptul ca atatia zeci de barbati te vor linge si penetra, de faptul ca pui mana/gura/pasarica pe atatea si atatea zeci de penisuri pe care le urasti din tot sufletul. Insa la videochat esti doar tu, singura in camera ta si faci ceea ce vrei tu sa faci. Daca nu-ti place de clientul tau poti oricand sa tragi task-managerul peste webcam-ului lui si nah, nu-i mai vezi minunea de penis de nshpe inch
• atat in prostitutie cat si in videochat, cu cat ai un sex appeal mai puternic, cu cat arati mai bine si esti mai atragatoare, cu cat te pricepi mai bine sa vorbesti si sa te misti senzual, cu atat vei castiga mai multi bani. Insa eu cred c-ar fi bine sa faci toate astea la o distanta de cel putin 500km de clientul tau Una e sa faci lapdance unui jegos nespalat in cabina de tir si alta e sa faci acelasi lucru din confortul patului tau, in fata unei camere video, nu?
• in videochat este 100% in control asupra oricarei actiuni. Daca vrei sa renunti astazi, renunti. Nu te ameninta niciun peste, niciun patron, nimic. Daca vrei sa-ti iei liber, iti iei. Daca vrei sa lucrezi 12 ore, lucrezi 12 ore… tu detii controlul asupra a tot ceea ce faci, ca nu te poate obliga nimeni nici sa faci anal, nici vaginal, nici dubla penetrare nici nimic. Esti doar tu si cu tine insati

Dar ar mai fi multe de zis dar ca sa fiu sincer mi-e foame, tocmai ce mi-a fost livrat un sandwinch de la Frankly… asa ca va las sa va mai imaginati si singuri cele ce sunt PRO si CONTRA in materie de videochat.

Spor la sucit mintile barbatilor, e foarte fun

N-am văzut niciodată să spună astfel de vorbe o persoană cu un statut financiar și moral bine pus la punct. De obicei, doar persoanele cu o situație financiară foarte precară ajung să comenteze atât de acid, din frustrarea lor că nu sunt în stare să se ”înjosească” într-atât de mult, sau persoanele cu o situație financiară fantastic de bună, dar care consideră că este foarte simplu să ai un job plătit decent în România. Pfff… visători.

Știți prea bine că sunt mii de femei românce care spală moșnegi la fund pentru 40 de euro pe zi prin Italia sau alte țări străine. Nu, NU vor recunoaște decât foarte rar câte îndură în țări străine pentru cei 30-40 de euro pe zi, dar încercați să le intrați pe sub piele și or să vă recunoască, or să vă spună cum moșnegii libidinoși le pun mâna pe fund, pe sâni, cum cer să fie spălați când li se scoală la penis, cum cer chiar și favoruri sexuale.

Dar nu, italiencele venite înapoi în țară după ani și ani de chinuri nu mai știu să vărbească Românește, ele cer ”peperoncino” sau ”como se cheama” că de-atâtea figuri au uitat să converseze în Română. Dar ele sunt văzute bine de societate… au avut curajul să plece în Italia, s-au întors în țară și și-au cosntruit casă.

Însă fetele care fac videochat nu, ele sunt văzute prost domnule…

Da, urăsc ipocrizia enorm de mult, urăsc tot ce înseamnă fățărnicie! Și de ce? Deoarece ”prostituția” (sau mai degrabă schimbul de servicii sexuale) este cea mai veche meserie din lume!

Nu am idee cum priviți mulți din voi lucrurile, însă decât să spăl moșnegi/babe la fund pentru 40 euro pe zi (ca să nu mai vorbesc de alte detalii încă mult mai indecente) prefer să-mi arăt păsărica pentru 500$ pe zi, ok?

Așadar, din curtoazia celor de pe site-ul Descopera.ro, iată istoricul prostituției (într-o mică măsură anyway). Întrucât articolul lor este destul de bine structurat, l-am preluat complet astfel ca să îl puteți citi și voi. Dați click aici dacă vreți totuși să-l citiți în varianta originală.

Stigmatizată şi condamnată de nemumărate ori în decursul istoriei, dar finanţată pe ascuns, prostituţia este considerată cea mai veche profesie din lume. Deşi acum asociem această ocupaţie cu decăderea şi chiar cu mizeria în care trăieşte o anumită categorie socială, marginalizată, în trecut profesia era privită foarte diferit.

Prostituţia pare să fie una din „relele necesare” civilizaţiei umane, pentru că a fost menţionată încă din cele mai vechi documente istorice. Cu toate acestea, nu este întâlnită în comunităţile tribale, cum sunt aborigenii din Australia sau triburile din Birmania.

Primele menţionări ale acestei meserii apar în documentele din Babilon, Sumeria şi Fenicia, unde prostituţia nu era stigmatizată, dimpotrivă, era considerată o profesie sacră.

În acest caz vorbim de oferirea trupului pentru plăceri sexuale ca formă de ritual religios, nu pentru obţinerea unui câştig financiar.

În Babilon, de exemplu, fiecare femeie era obligată ca o dată în viaţă să se ofere unui străin, în sanctuarul zeiţei iubirii şi fertilităţii. Această divinitate, reprezentată de Afrodita/Venus în mitologia greco-romană, este cunoscută sub diferite nume, în funcţie de regiunea în care era venerată.

Asirienii îi spuneau Mullissu, în Mesopotamia era numită Ninlil, iar ulterior, în Babilon şi Akkadia i se spunea Ishtar. Sumerienii o aveau pe Inanna, iar popoarele semitice pe Astarte.

Ishtar, zeiţa iubirii, sexualităţii şi fertilităţii

Obiceiul este menţionat şi de istoricul grec Herodot, care a scris despre „casele paradisului”, dedicate diferitelor zeităţi, unde se practica această formă de prostituţie sacră. Templele au fost închise abia în secolul al IV-lea e.n., din ordinul împăratului Constantin.

Ritualurile de acest fel, considerate desfrânare în iudaism, sunt condamnate în Biblie, unde evreii sunt atenţionaţi să nu devină kedeshah, termen dat adepţilor şi adeptelor religiei păgâne canaanite, care practicau prostituţia în temple.

Şi civilizaţia greacă a adoptat această formă de venerare a zeităţilor fertilităţii. Din documentele istorice ştim că în oraşul Corint, la templul Afroditei, slujeau femei numite hetairai, care oferea bărbaţilor plăceri carnale, iar acest obicei a fost preluat apoi în lumea elenistică, în Cipru, Sicilia şi Asia Mică.

Un client negociază preţul unei partide de sex cu o hetairă, desen pe un vas ceramic grecesc

Grecii antici nu condamnau prostituţia nici atunci când nu era vorba de forma ei „sacră”. În Atena existau bordeluri legale, controlate de stat, cu preţuri stabilite oficial, unde lucrau nu doar femei, ci şi adolescenţi.

În acelaşi timp, legea îl condamna la moarte pe autorul unui viol sau al unui adulter, dacă acesta era prins în flagrant delict.

Cum sexul în afara căsătoriei era condamnat, iar vârsta la care un bărbat grec se căsătorea era de aproximativ 30 de ani, acesta nu avea prea multe opţiuni, dacă dorea să facă sex până la această vârstă. Pentru asta existau prostituatele sau sclavele, care erau folosite deseori şi pentru a satisface inclusiv aceste nevoi ale stăpânului.

Prostituate „low-cost” şi curtezane de lux

În Grecia antică prostituatele aveau o ierarhie clar stabilită, în funcţie de pretenţiile şi banii de care dispunea clientul. Cele de „joasă speţă” erau numite pornai şi lucrau sub coordonarea unui proxenet, care le oferea doar o parte din banii câştigaţi. De obicei acestea erau sclave sau fete abandonate, respinse de familie.

Pe următoarea treaptă erau prostituatele care lucrau pe cont propriu, fiind obligate să achite o taxă autorităţilor locale din oraşul în care lucrau. De multe ori, ele îşi găseau clienţi printre bărbaţii pentru care dansau sau cântau la petrecerile private.

În vârful ierarhiei sociale al acestei profesii erau hetairele, care aveau un statut similar celebrelor gheişe din Japonia. Erau foarte educate şi uneori aveau chiar afaceri pe cont propriu.

Cea mai cunoscută prostituată din această categorie este Aspasia, amanta lui Pericle, care a fost văzută deseori şi în compania lui Socrate, Fidias sau Sofocle.

Interesant este că în bordelurile din Grecia antică printre clienţii fideli se numărau şi femei, de obicei mai în vârstă, care veneau să se bucure de farmecele băieţilor care lucrau aici. Documentele vremii au înregistrat chiar şi plângeri din partea unor cliente nemulţumite de serviciile primite.

Cu toate acestea, cei mai mulţi clienţi erau bărbaţi, actele homosexuale între un adult şi un adolescent fiind considerate ceva firesc în cultura greacă.

Scenă erotică pe peretele unui bordel din Pompei, Italia

Un mod similar de organizare şi control al prostituţiei apare şi în Roma antică. Existau bordeluri mari, numite lupanare, în special în Pompei, unde s-au păstrat inscripţii şi fresce cu scene erotice.

În timp ce bărbaţii romani aveau dreptul să cheme prostituate de orice sex pentru a-şi satisface fanteziile erotice (ca în videochat ), cei care practicau această meserie erau sclavi sau infami, adică oameni liberi, dar care nu se bucurau de drepturile acordate cetăţenilor romani.

În Islam, prostituţia este interzisă şi considerată un mare păcat. Totuşi, bărbaţii bogaţi aveau dreptul să cumpere oricâte femei doreau pentru haremul lor, de asemenea puteau vinde sclavele sau concubinele.

Gheişă dansând clientului

Şi în Asia există menţiuni despre curtezane, care deservesc diferite categorii de clienţi. Unele din ele erau educate, ştiau să cânte şi să danseze, principalul lor rol fiind să distreze bărbaţii la petreceri, asemeni gheişelor. Sexul nu era inclus în contract, deşi deseori se ajungea şi la acest fel de relaţie. În Japonia erau numite oiran, iar în Asia de Sud tawaif.

„Păcat” privit cu îngăduinţă de Europa creştină şi de Islam

Creştinismul a interzis oficial prostituţia, dar această meserie era tolerată tacit, fiind considerată un rău necesar. Astfel, fetele din familii foarte sărace ajungeau deseori în bordeluri, vândute chiar de părinţii lor. Erau întâlnite frecvent alături de garnizoanele militare, pe care le însoţeau chiar şi pe câmpul de luptă.

Prostituatele erau obligate să poarte rochii speciale, iar bordelurile nu puteau funcţiona decât pe anumite străzi, special marcate. Preoţii sau bărbaţii căsătoriţi nu aveau voie să viziteze aceste localuri.

În timpul Renaşterii au apărut reglementări noi ale acestei meserii. Guvernele stabileau taxele, preţurile şi încercau să ţină sub control bolile venerice, obligând prostituatele la controale medicale periodice.

În secolul al XVI-lea, bordeluri oficiale din Europa au fost închise, în urma unei epidemii devastatoare de sifilis, care era pe atunci o boală mortală, dar această măsură nu a rezolvat problema, femeile alungate din bordeluri continuând să-şi practice meseria pe stradă.

Prostituate arestate la Paris, după închiderea bordelurilor

Deşi religia islamică interzice orice formă de prostituţie, documentele otomane din secolul al XVIII-lea menţionează că maseuri care lucrau în băile turceşti, de obicei adolescenţi, care îi ajutau pe clienţi să se spele, le ofereau acestora şi diferite serviciii sexuale, la cerere.

Existau chiar menţiuni depre tarifele cerute, date personale despre băieţi, plus practicile sexuale oferite clienţilor şi succesul de care se bucura fiecare angajat în parte.

Curtezane celebre

Pe lângă femeile care îşi vindeau trupul pe stradă sau în bordeluri, a existat mereu o categorie selectă de prostituate, curtezanele. Ele erau educate şi de obicei foarte bogate.

Un prim exemplu care merită menţionat este Rhopopis, o prostituată din Egiptul antic. Istoricul grec Herodot a scris despre ea că era aşa de bogată încât şi-a construit o piramidă, plătind construcţia din banii pe care îi câştigase cu meseria ei.

Şi la Roma curtezanele aveau o mare influenţă. Ele dădeau tonul în privinţa modei, a coafurilor şi a bijuteriilor, fiind considerate de femeile măritate un model de eleganţă şi rafinament.

Asemeni hetairelor din Grecia, curtezanele au ocupat un rol important şi în cultura islamică, multe din poemele de dragoste fiindu-le dedicate. Ele nu ofereau doar servicii sexuale, ci şi divertisment de calitate. Un rol similar l-au avut gheişele din Japonia.

Indiferent de averea pe care o adunau şi de viaţa luxoasă pe care o duceau, curtezanele îşi doreau să scape de această meserie prin căsătorie. Doar aşa puteau deveni femei respectabile, fără a mai fi considerate inferioare din pricina meseriei lor. Unele au reuşit, altele nu.

Printre cele mai norocoase se numără Thais din Atena, care a fost amanta lui Alexandru Macedon şi apoi soţia generalului său, Ptolomeu, care a devenit ulterior regele Egiptului, întemeietorul dinastiei Ptolemeilor.

Nu este singurul exemplu. Teodora, soţia împăratului bizantin Iustinian, fusese în trecut prostituată într-un bordel din Constantinopole, destinat clienţilor cu venituri modeste, alături de sora ei.

Împărăteasa Teodora cu suita ei

Apoi a devenit actriţă şi a atras atenţia lui Iustinian, care era pe atunci moştenitorul tronului Bizanţului.

Pentru a se putea însura cu aleasa lui, Iustinian a abrogat o lege care interzicea căsătoria bărbaţilor nobili cu prostituatele.

Devenind împărăteasă, Teodora a dat legi prin care femeile aveau drept de proprietate şi a construit adăposturi pentru prostituatele care doreau să renunţe la această profesie.

O industrie ilegală, cu un profit anual de 32 de miliarde de dolari

În prezent, prostituţia este privită foarte diferit de guvernele lumii, unele state fiind foarte permisive, în timp ce altele pedepsesc aspru practicarea acestei activităţi.

Prostituţia este legală în Canada şi în câteva ţări din Europa, cele mai cunsocute exemple fiind Olanda (din anul 2000) şi Belgia, dar şi Germania (din anul 2002).

Aici, femeile care lucrează în industria sexului au un sindicat al lor, plătesc şi beneficiază de asigurare medicală şi de şomaj. Mai mult, prostituatele din Germania au dreptul să semneze un contract special, prin care au dreptul să-şi aleagă singure clienţii şi serviciile pe care le vor presta pentru aceştia.

De cealaltă parte există state care iau măsuri radicale pentru a încerca să combată fenomenul. Suedia, Norvegia, Islanda, dar şi Franţa şi Scoţia au adoptat „modelul nordic”, prin care incriminează clienţii, aceştia riscând chiar şi 6 luni de închisoare. În acelaşi timp, legea din aceste ţări le consideră pe prostituate victimele unei infracţiuni.

Între cele două extreme, undeva la mijloc, se află legislaţia celor mai multe state europene, inclusiv a Ungariei şi României, unde prostituţia nu este legală, dar este tolerată. Proxenetismul este pedepsit prin lege, dar nu şi clienţii care apelează la aceste servicii sexuale.

Dincolo de aceste reglementări legislative, există o adevărată industrie a traficului de fiinţe umane, pentru muncă forţată sau exploatare sexuală.

Potrivit guvernului Statelor Unite, în anul 2013 existau la nivel mondial peste 27 de milioane de victime ale acestei industrii ilegale, care are un profit anual estimat la 32 de miliarde de dolari, fiind astfel pe locul 2, după industria traficului de droguri.

În anul 2011, Human Rights a estimat că o victimă a acestei industrii costă anual doar 1.895 de dolari, în timp ce profitul pe care îl aduce este de peste 29.000 de dolari.

Crucea de Piatră şi casele de toleranţă din Bucureştiul interbelic

România a trecut prin multe schimbări în privinţa legislaţiei care vizează prostituţia.

În perioada interbelică, în Bucureşti funcţionau legal mai multe case de toleranţă, cele mai cunoscute fiind cele din cartierul rău famat Crucea de Piatră. Aceste bordeluri erau controlate, plăteau taxe, iar fetele erau obligate să facă un control medical periodic, pentru a preveni bolile cu transmitere sexuală.

Dame de companie educate, cu tarife destul de mari, nu se găseau însă doar aici, ci şi la cabareturile Chat Noir sau Moulin Rouge, dar şi în restaurantele hotelurilor selecte din Bucureşti, precum Lido, Ambasador sau Bulevard.

Unii istorici, printre care şi Adrian Majuru, vorbesc de bărbaţi celebri care apelau deseori la serviciile acestor dame de consumaţie.

Printre ei s-a numărat chiar regele Carol al II-lea, cunoscut încă din timpul domniei sale pentru slăbiciunea lui faţă de femei. Regele ar fi frecventat prostituatele de pe strada Brezoianu, pe unde trecea cu maşina la anumite ore, fiind cunoscut de fetele care lucrau în zonă.